Dacii sunt încă vii, câtă vreme scrierile despre ei vor rămâne vii

coperta fata capul lui Decebal carte despre daci
despre daci, despre fantastic si real

Unde e capul lui Decebal?

Cred că este o legendă sau un mister neelucidat până acum, ce s-a întamplat până la urmă cu Decebal. Legenda spune că s-ar fi sinucis, ca să nu cadă în mâinile dușmanilor, dar dacă n-a fost așa? Probabil nu vom ști niciodată. Nu există oricum riscul să fie pe vreo insulă pustie ca Ceaușescu, Elvis sau TuPac. Evident, am glumit.

Să vorbim însă despre carte. Despre Marin Ioniță citiți voi mai multe, merită. Am uitat să precizez că această carte a apărut în 1985, fix când printr-o coincidență am apărut și eu.

„Capul lui Decebal” amestecă într-un mod armonios fantasticul cu dacii. Mă rog, mereu în istoria dacilor fantasticul a fost aproape însă cartea asta o și dovedește.

Este vorba despre faimoasele războaie daco-romane, celebrele lupte pentru patrie. Romanii luptă pentru imperiu, dacii luptă pentru supraviețuire. Deși pretextele sunt reprezentate de războaie, până la urmă în prim-plan e altceva și altcineva. Mai degrabă cartea evocă foști mari generali ai lumii de la Alexandru Macedon la Cezar și la Traian și Decebal.

Cum spuneam mai sus mai mereu fantasticul se împletește aici cu realul, istoria se rescrie, legendele se reformează. Pe lângă războiul între cele două popoare, în prim-plan avem și un război al fair-play-ului. Conform celor citite în carte, între cei doi generali, Traian și Decebal, exista un soi de competiție și un respect. Era o luptă surdă, era însă o lupta dreaptă. Fiecare respecta geniul celuilalt însă romanul a avut mai mulți bani.

Mie mi-a mai plăcut cartea și pentru faptul că este plină de citate tari, interesante. O să vă las câteva exemple mai jos.

Dar Diogene cinicul mi-a spus că tot ce pot să fac pentru el, eu, Alexandru, care cucerisem atâtea cetăți era să mă dau la o parte din dreptul soarelui. Și a rămas mai departe în butoiul acela hodorogit.

– Nu te lua după un cântăreț flecar. El așa își câștiga pâinea și ține să mănânce o pâine cât mai bună. Să nu te miri, dacă îl auzi că și câinele meu este nemuritor. Și motanul mamei tale.

-Cum se face. Le-am dat cu praf… in ochi. Adica i-am facut sa fie incredintati ca vad altceva.

-Nu se poate sa fii si celebru si sa ai si liniste, zice Balbus si este foarte fericit ca a avut ocazia sa spuna ceva atat de important.

Vorbele acestea au fost auzite de multe ori: da cineva navala intr-o tara straina, apoi se plange ca este atacat si da vina masacrului pe care il face pe seama celor ce se apara la ei acasa.

Cam atât despre daci și despre această minunată carte, vă pot spune doar să o citiți, merită din plin în ciuda faptului că nu este scrisă de un autor cunoscut.

Poate fi cumpărată la preț redus pe targulcartii.


Nu uitați să vă abonați la blog (dreapta sus) și să dați un share pe facebook paginii Scriitori Romani.

Dacii sunt încă vii, câtă vreme scrierile despre ei vor rămâne vii
5 (100%) 1 vote

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *