Recenzie „Inspiră adânc! Expiră”, de Ciprian Albu

coperta carte ciprian albu Inspiră adânc! Expiră!Inspiră adânc! Expiră! este o carte apărută în 2017 la editura SEDCOM Libris, scrisă de Ciprian Albu, având coperta realizată de Daniela Burdia.

Cartea este împărțită în șapte capitole, fiecare dintre acestea având în medie 19 pagini. În concordanță cu titlul cărții, primul capitol este intitulat sugestiv “Inspiră!”, ca un început al poveștii iar ultimul se numește “Expiră!”, marcând desigur partea de final.

Ca gen, cartea poate fi încadrată la ficțiune, este o carte destinată adulților ca abordare și prin prisma subiectului tratat. Titlul nu este întâmplător, se poate considera ca fiind vorba de sensul figurat al cuvântului “inspiră”. Autorul a scris această carte inspirat de un desen al ficeei sale, un desen ce reprezenta un om pe jumătate terminat, ce prin partea neterminată lasă să intre gândurile rele și supărările.

Aflat la debutul literar cu această carte, Ciprian Albu a dorit să transmită în propiul său mod o poveste despre dragoste, despre vârtejurile ei dar și despre viață în general. Fiecare eveniment din cartea sa are o însemnătate, te duce în anumite direcții nebănuite și totul pare să aibă legătură. Evenimente comune sunt însă trăite diferit și impactează diferit fiecare personaj.

Personajele sunt și ele diferite, este o carte ce nu are foarte multe personaje, povestea se derulează în jurul unui număr mic de personaje. Deși sunt de sexe diferite și au preocupări diferite, par să pornească totuși din același loc, au rădăcini comune.

De menționat este faptul că este genul de carte unde nu există neapărat un personaj principal, toți cei prezenți în carte au importanța lor și locul lor. De altfel, pe parcursul cărții își schimbă rolurile, accentul cade pe unul sau altul, în funcție de situație și de speța prezentată. Primul capitol, “Inspiră!”, este cel ce ne introduce în poveste. Primul personaj cunoscut este de sex masculin, are un loc de muncă modern, este corporatist și se luptă cu niște probleme mai vechi. Discuțiile sunt cu el însuși și sunt discuții dificile, pentru că are de rezolvat niște probleme destul de serioase. Gândurile sale dedublate iau anumite forme și îl împing în direcții nu prea plăcute. Capitolul ca și întreaga carte de altfel se folosește de tehnica flash-back-ului, personajul ne poartă prin viața sa rememorând cumva trecutul și întâmplările care l-au dus în direcția de astăzi. Este un personaj anonim, pentru că nu aflăm niciodată numele lui, autorul nu îl menționează, probabil pentru a lăsa loc fiecăruia să se identifice cu acest personaj. Poate fi de altfel considerat un personaj comun, problemele sale fiind de altfel probleme comune dar cu surse mai puțin comune sau evocate într-un mod ce duce spre supranatural.

De altfel, pe tot parcursul cărții ne lovim de un motiv repetitiv, un anumit eveniment ce a schimbat viața multor oameni deși aceștia l-au trăit diferit și l-au înțeles diferit. Fără să fie neapărat catastrofic este totuși genul de eveniment mai puțin obișnuit, ce își pune amprenta asupra fiecărui personaj. Viața tuturor se schimbă după această experiență, în bine sau în rău, depinde și unde a fost dus fiecare de cărările vieții sale.

În acest prim capitol cititorul face cunoștință măcar fugitiv și cu alte personaje, văzute prin prisma și prin filtrele primului personaj. Deși inițial nu pare, sunt personaje de care se va lovi mai târziu, prezentate în așa fel încât să poată fi cunoscute mai târziu și fiecare să își poată crea propia părere despre ele.

Al doilea capitol este intitulat sugestiv “Femeia fatală” și prezintă alte două personaje. În prima fază apare Ingrid, un personaj de sex feminin de această dată, un personaj ce a experimentat același lucru ca și cel din primul capitol dar l-a trăit în mod diferit.

Ca fiecare și acest personaj are anumite regrete și anumite amintiri, mai mult sau mai puțin plăcute, iar acestea și-au pus amprenta și asupra ei, așa cum se poate deduce chiar din ce cele spuse de autor.

Trecuse de mult de faza speranțelor. Înșirate lângă oglinda de pe hol erau singurele ei amintiri din viața cealaltă. Căzuse peste fotografiile de acasă un praf fin, amestecat cu pudra pe care o folosea uneori în exces pentru a ascunde nu atât cearcănele, cât, mai ales, regretele.”

Ingrid nu este o femeie fatală în sensul obișnuit al cuvîntului, este o femeie fatală prin preocupări și prin modul de viață. Experiența prin care a trecut a marcat-o în anumite feluri, a rămas cu amintiri și cu întrebări din acea experiență. Nu este însă suficient de deschisă pentru a discuta despre asta, refuză astfel de discuții. Nu vrea să discute despre asta chiar când îl întâlnește pe Grig, acesta fiind chiar colegul său de serviciu. Ca și Ingrid, Grig a trecut prin aceeași experiență ce l-a marcat și pe el. Simte că este o experiență comună și încearcă să-și descătușeze emoțiile în fața ei dar nu găsește aceeași deschidere și din partea ei.

Tot în acest capitol autorul aruncă o privire asupra trecutului și arată cum două dintre personajele din carte au trăit același lucru, din punctul lor de vedere. Poveștile lor sau fragmente din acestea sunt regăsite ulterior și în viața celorlalți.

Capitolul 3 se numește “Bănci” și duce mai aproape de inima poveștii. Amintite fugitiv în al doilea capitol, se pot regăsi în acesta trei dintre personajele din primul capitol, anonimul cu care începe cartea, pe Adela și pe Simona.

Tot folosind tehnica aducerilor aminte, într-un cadru potrivit, creat de muzică jazz, personajul anonim își aduce aminte bucăți din trecutul său. Fiecare obiect, fiecare melodie ascultată aduc la suprafață piese ascunse într-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat.

Adolescent fiind, acest personaj și-a căutat ca oricare altul un anturaj, o identitate dar și o pereche. S-ar putea însă să nu fi căutat unde trebuie iar persoana asupra căruia și-a concentrat atenția să nu fie nepărat și cea potrivită pentru el.

Așa cum se întâmplă în adolescență dar și mai târziu, găsim și aici o persoană prinsă între două femei, într-un fel de buclă vicioasă, deși vorbim de un vârtej al dragostei. Iubirea se poate însă manifesta ciudat, poate lua diferite forme. Uneori poate fi doar platonică, creând frustrari și tensiuni și stricând relații ce par a fi la început frumoase.

Încă o bucățică din puzzle este pusă la dispoziție, pentru că acest capitol ne prezintă o experiență prezentată mai sus dar dintr-un alt punct de vedere. Cartea aceasta poate fi privită ca fiind un zar pentru că rând pe rând, cititorul poate descoperi toate fetele lui. De asemenea, personajele se schimbă, devin agresate și agresor, în diferite momente ale acțiunii prezentate.

Capitolul 4 se numește “Simona” și dezvăluie personajul cu același nume, pilon central al poveștii. Deși așa cum spuneam mai sus, nu există personaje principale în această carte, sunt totuși personaje mai mult sau mai puțin pregnante, mai importante prin prisma locului lor în poveste și a apariției lor.

Ca majoritatea personajelor din această carte și Simona provine dintr-un orășel mic, de provincie. Viața ei se învârte între studiu și prietenie dar este la rândul său prinsă într-un soi de cerc vicios. Are propiile vise și propiile viziuni despre orice. Este un sentiment neplăcut însă când acestea nu se potrivesc cu cele ale celor din jurul nostru, mai ales când aceștia ocupă un loc important în viața noastră.

Simona este un personaj special și prin prisma lucrurilor de care este capabilă, pentru că deține o putere ce poate fi considerată supranaturală și care o va ajuta mai târziu.

Poate cea mai afectată de acel eveniment supranatural, povestea Simonei ne urmărește în continuare, pe tot parcursul cărții, se întretaie cu celelalte personaje.

Cartea continuă cu capitolul 5, “Adela”, ocazie cu care autorul prezintă și al treilea personaj al trio-ului de mai sus, un trio des întâlnit în viață. Pe Adela o vedem încă din primul capitol dar nu sunt referințe clare la ea și abia mai târziu devine clar că este vorba de una și aceeași persoană.

Plecată din același orășel de provincie ca și cei de mai sus și Adela se luptă cumva cu aproape aceleași probleme. Are însă un loc privilegiat, fiind genul de persoană care poate obține destul de rapid ce își dorește și un alt rol decât Simona, prezentată mai sus.

Ca și ceilalți și ea este marcată de un eveniment special dar în cazul ei acesta a luat o altă formă. Este derivat din primul eveniment special dar are loc în altă zonă și este vorba despre cu totul altceva. Pasionată de fotografie, Adela este genul de persoană căreia îi place viața, îi place să călătoarească, îi plac experiențele noi.

Nu prea suportă însă concurența și își cam dorește ca atenția să fie îndreptată doar asupra ei. Ceea ce consideră un eventual pericol pentru ea o face să ia decizii radicale.

Adela se îndreptă spre ieșire. Geanta cu aparatul foto era tot pe umăr. În colțul buzelor înflorise un zâmbet, de fapt era mai mult un rictus, se machiase puternic, vrând să ascundă, probabil, ochii roșii de plâns, avea o tonă de fond de ten. Îmbtrânise brusc cu zece ani.

Penultimul capitol se numește “22:45” și duce cititorul în inima problemei. Aceste cifre se repetă, reprezintă un laitmotiv al cărții așa cum cifra 3 de exemplu este una reprezetativă pentru basmele românești.

Ca și în celelalte și în aceasta cunoaștem două personaje cu roluri însă meteorice, un fotograf fără nume și pe Ramona, bărmăniță în singurul local din orășelul de provincie de mai sus. Ramona este menționată și în celelalte capitole însă abia în acesta capătă contur și devine martor al evenimentelor principale. Și prin ochii ei fiecare își poate contura o imagine completă asupra celor povestite până acum.

De asemenea, repar și cunoștințe mai vechi, Simona, Ingrid și Grig, ultimele două fiind personaje de susținere, adiacente povestei Simonei. Despre ea autorul dezvăluie mai mult și o parte din viața de după experiența supranaturală. Așa cum spuneam mai sus, prinsă în vârtejul vieții, aceasta a mai trecut și prin alte experiențe deloc plăcute. O altă întâmplare și-a pus amprenta asupra ei, într-un mod mult mai dramatic ca până atunci, făcând-o să piardă ceva foarte drag fiecărui om în parte.

Într-o continuă căutare și simțind un imbold interior, Simona pleacă într-o nouă călătorie, are nevoie să se regăsească. Deși nu știe exact unde și ce să caute, își urmează instinctul ajutată de Ingrid și Grig.

Ultimul capitol se numește “Expiră!” și este un capitol ce trage cortina asupra poveștii de până acum. Regăsim personajul anonim din primul capitol ce cumva trage concluziile vieții sale în același mod ca și în primul capitol. Pare să fie însă un personaj schimbat, rememorarea experiențelor și vieții sale de până atunci par să-l fi dus în anumite direcții, poate pe drumul cel bun însă în orice caz, spre o schimbare.

“-Nu mai simt nimic, bine? Gata, sunt imun. Începând din momentul acesta te ignor. Pur și simplu. NU… MAI…E-XIȘTI!”

Este o carte cu un aer gri, cenușiu, o dramă în proză. Este despre viață, despre luptă, despre problemele de zi cu zi dar și despre probleme existențiale. Tema abordată este în orice caz una umană, obișnuită și este despre viață.

Autorul a țesut o întreagă pânză de evenimente și întâmplări derivate dintr-o singură întâmplare primordială. Cartea poate fi considerată un puzzle, fiecare pagină duce cititorul un pic mai aproape de adevăr, de lumină. Se creează un întreg lanț de evenimente, autorul a indus pe undeva și ideea de karma pentru că evenimente dintr-un anumit moment al vieții creează legături ulterioare și întâlniri întâmplătoare. Cartea este scrisă în asemenea fel încât să dea impresia unei sculpturi dezvelite, pas cu pas, pagina cu pagina se mai ridică câte o bucată de pânză.

Este o carte interesantă, cu o poveste nouă, prezentată într-un mod relativ inedit. Însă deși ideea principală poate fi captivantă, cartea nu este foarte bine organizată. Personajele nu sunt foarte bine conturate iar povestea oscilează destul de mult de la unul la altul ceea ce poate dezorienta cititorul. De asemenea cam lipsesc elementele surpriza sau nu sunt suficient de numeroase sau puternice. Este relativ ușor de intuit fragmente relativ mari din scenariul cărții și deși personajele sunt rotite între ele și apar ulterior în diferite ipostaze, nu pare să fie suficient.

Per total însă, este o lectură plăcută și este de asemenea o carte ușor de citit, relaxantă.

Recenzie „Inspiră adânc! Expiră”, de Ciprian Albu
4 (80%) 1 vote

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *