Interviu | Doina Stina

Doina Stina

S

alutare. Astăzi discutăm cu și despre Doina Stina, în interviul pe care te invit să-l savurezi mai jos. Îi mulțumesc Doinei pe această cale pentru amabilitate și timpul oferit.

Interviu Doina Stina

Cum s-ar descrie Doina Stina în 5 cuvinte?

Foc. Ard intens. Apă. Sting.

Știu că locuiești de ani buni în România, cum ți se pare? Care ar fi diferențele față de Moldova?

Eh, nu chiar de ani buni. Sunt doar aproape 4 ani și plănuiesc să mai rămân cu siguranță încă cel puțin unul. Relația mea cu România a fost întotdeauna una specială. Din copilărie veneam verile până la Mamaia, pentru mare. Apoi, am cunoscut opera scriitorilor și poeților români, fascinată am rămas, încât mă tem uneori că nu voi avea timp pentru multe lecturi valoroase din literatura română. Întotdeauna am încercat să vorbesc limba română cât mai corect și cât mai armonios. La 19 ani am venit în România pentru studii. Și aș fi ipocrită să spun că pentru asta mă aflu încă acum aici. România m-a învățat multe, mi-a oferit experiențe și oameni. Aici s-au născut aspirațiile mele de anvergură spirituală și tot de aici am înțeles ce-nseamnă dorul. Am vizitat părți diferite ale mapamondului și de fiecare dată am revenit acasă, înseamnă, totuși, că e bine și că aici găsesc ceea de ce am nevoie. Diferențe sunt, din toate punctele de vedere, și bineînțeles că acest fapt mă indispune, la fel ca și tristețea celor dragi, minciuna, duplicitatea, violența bărbaților, trădarea femeilor, suferința copiilor bolnavi, neputința de acschimba percepții și stări. Chiar dacă zic că vin/ plec de acasă-acasă, mi-aș dori mult să am acasă cât toată România și Moldova împreună.

Cât a durat cartea ta „Lupt(a) pentru Alb”?

Nu am scris poezii din fragedă copilărie, ba chiar toate pornirile mele erau blocate de ,,nu ai talent”, „nu e bine”, „ceva nu se leagă”, „renunță”… Nici chiar părinții nu m-au încurajat în a scrie versuri, iar în momentul în care am câștigat un concurs raional/ județean de poezie, numele meu și fragmente din poezii au fost publicate în ziar, tata mă tot întreba ,,De unde le-am copiat?!”. Astfel, din acel moment, eram clasa a 9-a, am început să cred în ceea ce scriu și să scriu mai mult, oricând și oriunde. Iar, 3 ani mai târziu, trebuia să aleg titlul primei plachete, care dincolo de jocul semantic „Lupt(a) pentru alb”, se cufundă în adâncimi de personalitate, parcă cuminte, parcă turbulentă. Nu pot zice că scriu ușor, nu am nevoie nici de nu știu ce sforțări sau izolare, scriu cam tot ce sunt și ce simt. Cartea surprinde diagrama unui suflet liric pornit frumos în surprinderea lumii din afară și dinăuntru sufletului.

Crezi că lumea mai are ochi pentru literatură în ziua de azi și pentru poezie în special?

Se tot spune că cititul e în declin. Se mai citește câte ceva, cărți mai puțin, dar se scriu multe și continuă să apară din ce în ce mai multe. Și e tot mai greu să alegi, să te orientezi, să recomanzi. Dar, mai există încă oameni întregi, tradiții vii, întâlniri speciale cu cărțile, cu lectura-viciu a celor care devorează tot, fără discernământ și reflexie. Am certitudinea că se citește și poezie. Da, oamenii își mai acordă ore pentru a-și citi despre alții care seamănă cu ei sau despre unii pe care ar dori să-i întâlnească. Se mai cumpără, în pofida prețurilor și a volumelor necitite de pe masa de acasă, se mai împrumută/ schimbă cărți, anticariatele sunt pline, multe dintre discuțiile cu prietenii mei încep cu „Ce-ai mai citit?”, mai facem recomandări de autori și titluri, mai mergem la lansări, mai cerem autografe. În parcuri, autobuze, metrou, la coada pentru covrigi se stă cu cartea în mână, se mai citește.

Ce părere ai de concursurile de spoken poetry de afară? Sau, nu neapărat concursuri, ci forme ale poeziei, te-ar interesa să participi?

Hmmm, sunt și ele o formă de a livra emoții într-un performance de curaj, intelect și umor, poate. Ar fi o provocare pentru mine să duc o ,,confruntare” față în față cu cei care vor să pătrundă dincolo de barierele poeziei. Am făcut-o uneori în cercuri restrânse și a fost chiar foarte reușit. Tentație și un dram de nebunie, căci poezie este.

Despre muzica rap ce părere ai, îți place, ți se pare ok?

Nu mă pasionează, nu o ascult, nu o înțeleg, dar o fi ceva acolo dacă pentru unii a devenit muzica sufletului.

Descrie-mi, te rog cartea ta în câteva cuvinte.

Este o carte de savurat. Nu o poți citi în metrou sau autobuz, dar poate fi savurată iarna la un ceai cu ea, cea mai bună prietenă sau el, cel mai fidel ascultător printre nămeții Moldovei sau vara, la apus cu un Chateau Vartely pe plajele României. Cartea a apărut când încă nu știam dacă ceea ce scriu poate fi numită poezie. E o colecție de povești, de tăceri, de iubiri, de dorințe, de doine. Nu toate poeziile sunt experiențe personale, dar cu siguranță pot fi raportate la ceilalți. Este primul volum și e firesc să cred că m-a marcat. Nu este alcătuit numai din miere, conține și banalități, locuțiuni uzuale, ezitări, dar acestea din urmă sunt mult mai puține decât energiile expresive, pe care le-am îmblânzit. Versurile sunt reflexive și energice totodată. Cartea este o izbucnire, complicată de vis, incertitudine și rudimente de viitoare chestionare.

Îmi poți spune, dacă pe plan literar mai urmează ceva și daca da, dă-mi câteva detalii?

Sângele și vârsta – lirice amândouă – privilegiază reflecția și căutarea de drumuri, aparținând unei Moldavii răsucită pe crucea multor încercări, nu pot să las viersul și versul departe de mine. Va fi ceva fără trâmbițe și urale, ceva firesc. De altfel, lauda nu-și are locul nici în poeziile mele și nici în ceea ce fac zilnic. Dacă primul volum a fost scris pentru mine, familie, prieteni și cunoscuți, pentru al doilea pregătesc un altfel de traseu. Doar, știu că va fi un volum plin, cald și clinic de aproape de idealul multora dintre noi.

Într-o lume în care politicienii nu prea sunt bine văzuți, tu ai ales o facultate de științe politice. Ce te-a atras în zona asta?

Conștiința. O societate care luptă pe intern, stagnează și pierde pe extern. E nevoie de soluții. În ciuda acestei evidențe, am înțeles că este bine să văd cine decide pentru politicieni, dacă ei decid pentru noi, și mai ales cum are loc acest proces decizional și în baza la ce. Este bine să studiezi, nefiind un oportunist în facultate. Rezultatele vin când depui efort și îți asumi responsabilitatea pentru ceea ce vrei să fii și să faci. Politicienii dincolo de puterea pe care le-o oferă comunitatea, sunt și ei vulnerabili. Dacă îi scoatem din politică, le umanizăm imaginea, îi vom vedea altfel decât ni-i prezintă televizorul. Apoi, trebuie să recunoaștem că oamenii cred în liderii lor, pe care i-au ales și îi urmează în toate acțiunile. O fi bine? Cert este că din sutele de oameni care vorbesc frumos, trebuie să îi alegem pe cei care pot să și facă.

De curând, ai început să lucrezi în Parlamentul României, pentru Camera Deputaților. Poți să-mi spui, te rog, cum a început această colaborare? În masura în care poți, dă-mi te rog detalii despre ce ai de făcut acolo, care sunt atribuțiile tale.

Curiozitatea m-a făcut să vreau să beneficiez de un intership la Camera Deputaților din Parlamentul României. Am completat formularul, am dat test, am mers la interviu și din peste 350 de candidaturi am fost selectată pentru Comisia comunităților de români din afara granițelor țării. Este important pentru mine să fiu acolo, înțelegând procesul legislativ, partea administrativă și politică sau structura ierarhică dintre politic și administrativ. Apoi, este un exercițiu de responsabilizare și educare personală.

Cum merge cu blogul, ai un plan cu el sau scrii atunci când simți nevoia?

Ohhh, planuri am, dar urmează să le dau aripi. E un blog de neliniști, răbufniri, constatări. Chiar dacă poezia are sunetul liniștii pentru mine, scriu proză/ notițe atunci când n-am astâmpăr, când nu-mi găsesc locul. Scriu pentru cei care cred în mine. Scriu seara târziu. Scriu pentru dovezi, pentru motive. Pentru încurajări. Pentru cei care mă caută. Într-un fel, îmi scriu viața.

Ce-ți place să faci în timpul liber?

Mă pasionează oamenii, și mai ales mintea lor. Interacționez cu ușurință, și îmi place să provoc discuții dintre cele mai diverse, investind în oamenii și emoții. Scriu, având principiul unui mare scriitor: nicio zi fără o linie. Mai particip la unele concursuri de poezie, și se mai întâmplă să și câștig. Citesc, dar mai mult decât scriu. Invers e grav. Fac yoga, meditez, gătesc. Îmi place să mai lenevesc uneori. Să tac și să-mi caut gândurile, să-mi proiectez visele.

Recomandă-ne, te rog, trei cărți ce te-au impresionat în ultima vreme.

Cel mai mare regret al meu este că nu am învățat să folosesc rațional timpul, și tot duc o luptă cu el. Cât de mult mi-aș dori să am mai mult timp pentru cărți. Să pot să le simt mult timp după ce am întors ultima filă. Ultimele 3 cărți citite pot fi recomandate oricui:
1. „Despre frumusețea uitată a vieții”, Andrei Pleșu
2. „Cum citesc bărbații cărțile femeilor”, Lia Faur și Șerban Axinte
3. „Orașul și câinii”, Mario Vargas Llosa
Și „Plăcinta e dulce la sfârșit”, Alan Bradley

Pentru cine ți-ar plăcea să scrii o piesă (muzicală)? De ce?

Ohhh, nu știu dacă mi-aș dori să scriu texte pentru a fi cântate. Însă, mi-ar plăcea să fie un interpret nou lansat, neavând un stil deja conturat. E greu pentru mine să dau cuiva să spună ceea ce simt eu. Doar să cunosc foarte bine interpretul, să-i înțeleg pornirile, să fim chiar prieteni, aș putea încerca să scriu în numele lui. Din alt punct de vedere, m-aș simți onorată să scriu un text pentru un interpret consacrat, piesa dată urmând să aibă și succes. Aici, apare o altă dilemă: Interpretul dă farmec piesei sau piesa promulsează cântărețul. Hai să zicem că sunt jumătăți de măsură. Să dau nume, n-aș putea. Nu știu, nu m-am gândit niciodată serios la acest aspect. Cine știe?

Câteva cuvinte de încheiere pentru scriitoriromani.info?

Compasiune și atenție sporită față de voi, de emoții și dorințe, răbdare cu ceilalți, deschidere către necunoscut, neatins, neștiut, neaflat, neîncercat, nevăzut. Fără războaie cu voi înșivă și cu ceilalți, fără judecăți și condamnări, fără amânări și ezitări. Mai des pe acasă. Mai multe lecturi. Mai colorate visele și mai îndrăzneți pașii. Afară e primăvară, iar tu îți știi dorințele. Inspirație și zbor frumos pentru fiecare!

Pe Doina o găsiți pe blogul ei propiu și personal: https://doinastina.wordpress.com/.

Iar pe noi, ca de obicei, vă invit să vă abonați și să ne urmăriți și pe facebook, pe pagina Scriitori Romani.

Dacă ești român, susține literatura română! 

Sursa imagine: facebook autoare

Interviu | Doina Stina
4.9 (98%) 10 votes

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *