Interviu | Natașa Alina Culea

Salutare. Să trecem direct la subiect, discutăm astăzi cu și despre Natașa Alina Culea.

natașa alina culea

Nataşa Alina Culea s-a născut în Tulcea, într-o familie mixtă de ucrainieni şi polonezi, a locuit timp de 15 ani în Bucureşti iar acum locuieşte şi lucrează în Sofia, într-o companie de IT. Mare cititoare la rândul său, la un moment dat, a decis să-și pună gândurile pe hârtie.

Primul roman s-a numit Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul şi a fost publicat în 2014, urmat de Marat în 2015 şi de Lupii trecutului. Sofia şi Nopţi la Monaco, ambele lansate în 2016. Câte ceva despre autoare dar și despre cărți mai jos.

Interviu Nataşa Alina Culea

Cu ce carte scrisă de dumneavoastră i-ati recomanda să înceapă, cuiva care nu a citit nici măcar una dintre cărțile scrise până acum?

Aș vrea să încep prin a vă mulțumi pentru interesul dvs. și pentru inițiativa curajoasă de a susține autorii români.

Revenind la întrebare, cred că aș putea recomanda cuiva cărțile mele dacă aș ști mai multe despre cititor. Dacă vorbim de un cititor care-și dorește o carte complexă, una care să provoace întrebări, să trezească emoții și răspunsuri, probabil că i-aș recomanda Lupii trecutului. Sofia. Dacă vorbim de o cititoare romantică, i-aș recomanda, cu mult drag, cartea Marat. Primul roman, Natașa, bărbații și psihanalistul este destinat unei categorii de cititori care se află la răscruce, poate într-o perioadă de haos, de redefinire, post-despărțire… Cel mai recent roman al meu, Nopți la Monaco este poate pe gustul tuturor, bărbați și femei deopotrivă, cel mai universal – dacă mă pot exprima așa.

Daca vă mai amintiți, care este prima carte citită de dumneavoastră?

Imediat de cum am terminat de buchisit alfabetul, am citit Robin Hood. Nu cred că pe atunci știam ce caut de la o carte, dar aceea mi-a fost la îndemână; nu voiam să citesc numai povești nemuritoare sau basme. Știu că a urmat o carte cu subiect istoric, Doamna Chiajna – a fost un cadou de la o persoană dragă.

Ce fel de carți vă plac, pe ce teme? Există o temă preferată?

Cred că este deja cunoscută cititorilor mei pasiunea pentru cărțile clasice ale autorilor ruși. Citesc literatură clasică, în general, uneori mă mai abat pe ici pe colo, dar revin mereu la prima mea dragoste. Sunt doi scriitori români pe care îi ador și-i voi adora mereu: G. Călinescu și C. Petrescu. Prefer romanele cu accente psihologice, romantice, nostalgice și, neapărat, cu note rafinate de analiză. Unul dintre marile iubiri este romanul „Marile speranțe”, ce reunește tot ceea ce am descris mai sus.

Ce reprezintă tatuajul de pe umărul stâng (dacă am vazut eu bine într-o poză)?

natasa alina culea dand autografe

(zambeste) Nu știu cât de bine pot încadra acest răspuns între cele de mai sus. Este un trandafir.

Este stiloul cea mai puternică armă?

Sper că nu, deoarece detest armele. Le asociez cu violența, iar violența o asociez cu ceva primitiv, abrutizat, total nepotrivită omului. Văd cuvintele ca pe niște mantre interioare aduse în exterior, declanșatoare de emoții. Scrisul este un drog, cel puțin pentru mine, dar nu unul de care-mi doresc să mă vindec, ci unul în care vreau să mă adâncesc, care să mă subjuge și să mă ducă dincolo de limitele rațiunii, experienței de până acum. Altfel, nu mă pot apăra prin intermediul scrisului, dimpotrivă, acolo sunt vulnerabilă din cauza naturii evocărilor mele.

Ce este mai important, introducerea sau finalul unei cărți, prima pagină sau ultima pagină?

Se știe că o carte  trebuie să captiveze cititorul, dar nu vreau să recurg la emoții artificiale de dragul audienței. Nu voi sacrifica ideea cărții pentru un cititor grăbit sau neexperimentat. Respect destul de mult timpul pe care îl alocă un cititor unei cărți și promit că nu mă lansez în tot soiul de descrieri plictisitoare menite să umple paginile unui roman sau altul, dar aștept cu nerăbdare cititorul sensibil care caută sensurile cu aceeași nerăbdare ca a unui copil în fața cadourilor de sub brad. Aș vrea să cred că sunt astfel de cadouri spirituale în fiecare pagină, capitol, carte. Îmi place să las anumite lucruri suspendate pe o pânză în continuă transformare, cu un contur neclar, nedeslușit, pentru a lua cititorul pe aripa unei visări pe care eu o inițiez.

Care sunt cele trei atribute pe care trebuie să le aibă o carte bună?

Literatura este o formă de artă, așa că aștept să creeze emoții, să răscolească, să aline sau să dojenească, dar să nu te lase într-o stare de impasibilitate referitoare la lectură. Sunt o perfecționistă și taxez destul de sever tentativele unor autori care se abat serios de la normele de scriere sau de la regulile gramaticale. Acum nu vorbim de cărți precum Toamna patriarhului sau de operele unor autori care au recurs la mescalină sau la absint pentru a intra în transa în care ar trebui să fie scrisă o carte. Transa aceasta poate fi obținută și fără vreo substanță din exterior, doar cu ceea ce avem deja. Omnia mea mecum porto, nu? Mi-aș dori ca autorii români să-și ridice standardele și să realizeze că sunt urmașii unor genii, care prin scrisul lor au schimbat omenirea, și să scrie ca atare. Nu pot lectura cărți cu descrieri stângace și vocabular limitat, în stadiul de larvă sau voit trivial. A nu se înțelege de aici că nu citesc literatură erotică, deoarece nu ar fi adevărat ― pot spune că sunt fascinată de ea.

Orgoliul nu are nimic de-a face cu scrisul, iar dacă cineva nu se simte un îndrumător, să facă altceva, iar asta o spun cu toată blândețea și înțelegerea.

Ebook sau format tipărit? Și câteva argumente pentru oricare variantă aleasă.

Pot vorbi doar despre cărțile tipărite, pentru că așa înțeleg eu o carte. Nu spun că nu vreau să fiu în pas cu vremurile, dar nu-mi place schimbarea de dragul schimbării și-atât. Eu vreau să miros paginile unei cărți (cu cât este mai veche, cu atât mai bine), să mi-o păstrez apoi în bibliotecă sau să o dau mai departe dacă nu am rezonat cu ea. Dacă cineva preferă formatul digital, cu atât mai bine, asta este o alegere personală. Alegerile, în general, nu sunt bune sau rele în limbaj universului, ele sunt doar diferite, individualizate, unice.

Primiti mesaje de la cititori pe Facebook sau prin altă metodă? Ce vă transmit cel mai des?

Da, zilnic citesc foarte multe mesaje, nu doar pe Facebook. Sunt și persoane cărora le este mai greu să înțeleagă că nu dispun de timpul necesar pentru a răspunde fiecăruia în parte. Voi centraliza cumva întrebările și voi pregăti ceva inedit pentru cititorii mei. Acesta este un proiect căruia vreau să-i pun bazele începând cu 2017. Sunt și persoane care îmi scriu nefiind interesați de lectură, ci doar de socializare, lucru pe care îl înțeleg și îl accept, dar chiar nu pot răspunde tuturor. Dacă nu aveți nimic împotrivă, îmi cer iertare oficial în acest interviu și îi rog să mă înțeleagă. Dacă ar depinde doar de mine, aș lăsa fiecăruia un gând frumos în fiecare zi.

Daca mi-am făcut temele bine, am înțeles că sunteți vegetariană/vegană. Este o alegere recentă, o alegere mai veche? Și care sunt motivele din spatele acestei decizii (se pare că funcționează foarte bine).

După cum am scris mai sus, detest violența, ori nu cred că există moarte fără violență. Îmi veți spune acum, poate, că oricum animalele vor muri cândva, dar nu vorbim aici de animale care-și trăiesc viața în libertate conform naturii lor instinctuale, noi vorbim de o industrie ce mă oripilează prin cruzime. Sunt animale tratate mai rău ca obiectele, ca și cum nu ar fi niște suflete, ca și cum nu ar simți durerea. Aceste animale nu au văzut vreodată lumina soarelui, nu au călcat în iarbă și nu au avut libertate. Nicio ființă de pe pământ nu trebuie să fie înlănțuită și încătușată. Omenirii i-a luat sute de ani pentru a înțelege un lucru atât de simplu precum abolirea sclaviei, ei bine, asta au de făcut și cu exploatarea animalele și, sincer, sper să o facă mai repede pentru că eu una încep să-mi pierd răbdarea și toleranța. Sunt convinsă că înlăturând suferința lor, ne vom înlătura din propria noastră suferință, pentru că suntem fiecare în conexiune cu celălalt. Pământul este rotund, iar efectul de bumerang este demonstrat. Înțeleg frumusețea acestei planete încă în stare sălbatică și primitivă, dar nu vreau să cred că lipsa de empatie și egoismul ne mai definește ca specie.

Îmi puteți descrie în maxim trei propoziții fiecare roman scris, asa cum le vedeți dumneavoastră?

În ordinea apariției:

Natașa, bărbații și psihanalistul este o călătorie către propriul eu. Pentru a-l găsi, am sacrificat aprofundarea celorlalte personajelor din roman, nota bene. Este un roman proaspăt, contemporan, cu repere geografice clare: Bucureștiul de astăzi. Vorbesc în el despre relațiile dintre bărbați și femei, despre coliziunea asta imposibil de manevrat și de controlat indiferent de vârsta din buletin.

Natașa, bărbații și psihanalistul

Mai multe despre această carte puteți citi aici, pe literaturapetocuri.

Marat este un roman de dragoste prin excelență. Căutare, trăire, nebunie și, clar, pasiunea de a trăi iubirea așa cum este ea.

Natașa, bărbații și psihanalistul marat coperta

Mai multe despre această carte puteți citi aici.

Lupii trecutului. Sofia este, poate, cel mai complet roman al meu din mai multe puncte de vedere: tema aleasă, construcția personajelor și stilistică. Nici nu îl pot defini în câteva cuvinte deoarece conține numeroase idei descrise destul de amplu despre viață, vicii, iertare, iubire, Dumnezeu…

Coperta natasa alina culea lupii trecutului.sofia

Mai multe despre această carte puteți citi aici.

Nopți la Monaco este un roman mai matur scriitoricesc, dar atractiv într-un mod relaxant. De ce spun atractiv? Pentru că mi-am emoționat profund cititorii – până la lacrimi – cu Lupii trecutului. Sofia și mi-am dorit să-i mai înseninez cu o lectură amuzantă uneori, fără a ajunge o comedie totuși.

coperta Nopți la Monaco natasa alina culea

Mai multe despre această carte puteți citi aici.

Ce stimulează și dezvoltă creativitatea?

Sunt multe unelte care ajută la scris, dar trebuie să existe ceva acolo de dinainte, măcar în stadiu embrionar, abia apoi putem vorbi de practica îndelungată, de exercițiile de vocabular, de cele de scriere liberă, pe care, desigur, nu le contest. Unul dintre exercițiile pe care le-am mai propus autorilor aspiranți este să scrie o întâmplare pe care să o nareze din punctul de vedere al tuturor celor implicați în ea. Acest exercițiu i-ar ajuta foarte mult la depersonificare (cred că tocmai am inventat un cuvânt nou), pentru că mulți autori nu pot descrie un personaj deoarece nu pot ieși din atracția propriului EU.

Citisem pe undeva la un moment dat niste reguli de scris pentru romane polițiste. Extrapolând, cam câte personaje trebuie să aibă o carte bună ca să nu deruteze cititorul, însă nici să nu-l plictisească? Ma refer la personaje centrale care sunt prezente cam toata cartea.

Eu nu m-aș plictisi nici dacă ar fi un singur personaj, atâta vreme cât textul ar fi genial. Nu voi putea generaliza regulile scrisului, deși sunt oameni care ar prefera ca o carte să funcționeze pe anumite repede. Nu mă interesează reperele altora atunci când apreciez o carte. Eu aș putea citi o carte ca un monolog sau o descriere de 500 de pagini a felului în care unicul personaj doarme, să spunem.

Cum se va numi următoarea carte și când o să apară? (dacă-mi puteți da ceva detalii de acest gen).

Am început să scriu la un nou roman, se va numi Legămintele macilor. Va fi publicat după luna august 2017, tot la editura Librex Publishing. Este o carte profund introspectivă, puțin neclară, voit tulbure. Pentru mine este ca un lac într-o pădure întunecată în care locuiesc gnomi, spiriduși și alte creaturi ale pădurii. Asta este doar o metaforă, desigur, nu acesta este subiectul cărții, ci relațiile interumane dintr-o perspectivă nouă. Nu aș vrea să dau prea multe detalii legate de ea, nu pentru că mi-ar fi teamă de preluarea ideilor (marea temere a autorilor), dar îmi doresc să fie o supriză pentru cititorii mei.

Anul acesta, Natașa Alina Culea a lansat două cărți, Lupii trecutului. Sofia și Nopți la Monaco. Au fost scrise amândouă în 2016?

Cred că am început să scriu Lupii trecutului prin noiembrie, anul trecut. Sunt destul de grea de cap când vorbim de repere temporale. Nopți la Monaco a fost scris cam într-o lună și jumătate, maxim două, la foc continuu. Nu am avut de ales, deoarece după această perioadă de acalmie la job știam că va urma una foarte obositoare, așa că m-am mobilizat să o scriu foarte repede. La Lupii trecutului am stat ceva mai mult, maxim trei luni de zile, dar mai mult durează corectarea și redactarea decât cartea în sine (zâmbește).

Cum a fost la târgul Gaudeamus?

A fost emoționant deoarece mi-am revăzut cititorii, oameni cu care am interacționat pe Facebook sau deloc. M-am bucurat să îi cunosc în realitate și să îi strâng în brațe – nu scapă nimeni de îmbrățișări.

Altfel, lume multă, căldură mare, mon cher! Nu am vizitat standurile altor librării, nici nu am interacționat cu alți autori – perioada mea de ședere în București a fost destul de limitată, dar, recunosc, nici eu nu sunt atât de entuziasmată să leg conexiuni cu oameni noi doar pentru că împărtășim aceeași pasiune. Am nevoie de mai mult de atât, nevoie ce rămâne foarte des neacoperită.

Cateva cuvinte pentru cititorii scriitoriromani.info.

Vă mulțumesc pentru timpul pe care l-ați alocat parcurgerii acestui interviu. Vă îmbrățișez cu drag și-mi doresc să faceți și voi parte din marea mea familie literară!


toate cele 4 carti scrise de natasa alina culea

Toate cele 4 cărți pot fi cumpărate de pe libris sau direct de pe librex, site-ul editurii.

Nu uitați, susțineți literatura română, dați un share acestui articol și dacă vă place să citiți, va invit să vă abonați la site!

Sursa imagini: arhiva personală/ facebook Natașa Alina Culea.

Interviu | Natașa Alina Culea
4.7 (93.75%) 16 votes

2 comments

  1. Chiar toata lumea trebuie sa copieze aceeasi introducere schioapa la logica de pe alt site, nu puteti incropi voi una care a fie numai pe site-ul vostru?

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *